Un nou festival de literatură, cu lecturi, discuții și invitați de marcă. Și o antologie.
Când: 4-7 februarie 2016, de la ora 18:30
Unde: Institutul Cultural Român, Aleea Alexandru, nr. 38, București
Mai multe informații despre program și invitați aici.
Se va vorbi despre literatură și despre București, iar în ultima seară voi citi și eu o povestire pe care am botezat-o „Piața Pieptănari”. Este despre copilăria în piața dintre cimitire, despre vârstele orașului și ale noastre.
Așa că vă invit să veniți, să uităm împreună de frigul de afară și să ascultăm povești despre București și despre literatură.
Iar textul meu nu este inclus în antologie (l-am trimis prea târziu), așa că doar la festival poate fi auzit :)
Am citit fragmentul din prezentarea festivalului (mult succes! sper să iasă frumos și natural) și ceva mi-a zgâriat serios timpanul: expresia „cimitirul spaniol de rit sefard”. Cred că faceți mai multe greșeli deodată: cimitirul respectiv nu e spaniol (s-ar înțelege că e catolic, de fapt e evreiesc), „rit sefard” nu cred că există, există comunitatea evreiască sefardă (cei expulzați din Spania în secolul XV de regii catolici, la noi, majoritatea evreilor sunt de origine sefardă, cu excepția celor din Moldova, care erau așkenazi, veniți din Rusia sau Polonia) și, în plus, exprimarea e pleonastică: „sefard” însemna „evreu spaniol”, îi desemna pe cei refugiați din Peninsula Iberică, iar astăzi, în ebraica modernă, „sefaradi” înseamnă chiar „spaniol”! Ar veni: „cimitir spaniol de rit spaniol”, nu credeți? Și nu, eu nu sunt evreu, dar am câțiva prieteni evrei și-mi plac mult poveștile lor populare, mai ales cele din Helem --- e una, cu Gheitl din Helem care pleacă la Varșovia și, din greșeală, ajunge tot la Helem, unde trăiește tot restul vieții convins că se află la Varșovia, care nu se deosebește cu nimic de orășelul lui de baștină... la care mă gândesc de ani de zile; poate c-o să reușesc cândva s-o transform. Sau proverbele lor, absolut delicioase! Îmi vine acum unul în cap: „Îmi trimite lapte prin pisici”...
RăspundețiȘtergereÎn rest, textul e în stilul dumneavoastră, abia aștept să-l văd publicat întreg. Și, încă ceva: faptul că se organizează astfel de festivaluri mă face să regret că nu pot să fiu la București. Chiar și-n ger! Dar --- asta e!
Multă sănătate și tenacitate!
Cu respect și admirație,
T. Stemate
Domnule Stemate,
ȘtergereTitlul cimitirului a fost o scăpare, în cartier oamenii îi spuneau cimitirul evreiesc-spaniol, sau mai pe scurt cimitirul spaniol, așa că de aici mi s-a tras. O să modific până citesc la festival și, oricum, povestirea mea nu este în antologie.
Mulțumesc pentru atenționare și o seară frumoasă.
Anca Vieru
Sunt nevoit să revin cu scuze și o precizare la comentariul meu anterior. Nu eram sigur, de aceea am zis „nu cred” că există rit sefard, dar ieri am aflat că, de fapt, există. Un prieten, evreu marocan, mi-a explicat cum stă treaba, acum am verificat și eu și așa e: cele două mari rituri evreiești actuale sunt ritul sefard și ritul askhenazi. Încă o dată: scuze pentru confuzie.
RăspundețiȘtergereT. Stemate