vineri, 24 februarie 2012

Tu cânți la pian eu scriu poezii

Tu cânți la pian eu scriu poezii
amândoi cu ochii închiși
în spatele pleoapelor
o ușă
un toc
și creștetul capului vârful creionului
urcând tot mai sus
vopseaua cea nouă acoperă lemnul
inelele timpului au zburat
apoi o plecare
un drum o ușă închisă
o deschidem uneori
să vedem ce mai e afară
dar vântul o-nchide la loc.

Eu scriu poezii tu cânți la pian
sunete prelinse pe obrajii aprinși
o clapă albă o clapă neagră
o rimă oarbă într-un nou vers
tristețea-i o batistă de unică folosință
flutur-o apoi arunc-o
apasă pedala și tasta ENTER
zâmbește
celor porniți pe drumul lor.

Eu cânt la pian tu scrii poezii
invers vă rog
întoarcem cu fața la perete
tabloul cu un cuplu blazat
- autor necunoscut -
aruncat de un prieten
care așteaptă singur
lângă altă ușă.

Dar noi nu
NOI NU
eu scriu poezii tu cânți la pian
împreună
către dimineți cu lumină pe tâmple
la final vom lipi pe ușă
o invitație pentru cei de dincolo
și vom interpreta
în aplauze fără palme
în ovații fără buze
comedia lumii
- autor necunoscut.

miercuri, 22 februarie 2012

La nunta furnicilor

Sunt invitată
la nunta furnicilor.

Nu te duce – îmi spune Vocea
de acolo
nu se-ntoarce nimeni
furnicile au inventat un concept
nou l-au numit
dragoste
cu el seduc oamenii.

Dar sunt curioasă - am râs
și de altfel furnicile
sunt atât de mici.

Am plecat.
Drumul
se-ntinde în lumina dimineții galbene
tălpile mele zboară mai repede ca pasărea gândului
văd spicele se unduiesc pe cocoașe de vânt
privesc de sus macii
încercă să mă păcălească în somn.

Am ajuns.
Ce sus e soarele
mă ascund în aburul spicelor înalte
mă înec în roua rotundă
duc în spate daruri semințe de mac.

Am ajuns.
Furnicile mă iau între ele
și acum pot să iubesc.

Ce poezie frumoasă – zice Mica –
Iau cartea
Dau paginile
Toate albe
Albe
La sfârșit
Două furnici
Una lângă alta
Strivite de coperta groasă.


luni, 20 februarie 2012

Sunt un cleptoman începător

- un fel de poveste -


Sunt un cleptoman începător
Și am fost invitat
La congresul cleptomanilor.
Pesemne au nevoie și de obiecte simple
Pe care doar un cleptoman începător
Le poate aduna:
Un microfon,
Un pahar cu apă,
O brichetă.

Ascult cu mare atenție,
Ca să devin și eu
Un cleptoman cu experiență.

- În seara asta
Vom alege președintele
Cleptomanilor.
Fiecare candidat
Își va prezenta programul,
Apoi puteți începe
Votarea.

- Eu merit să fiu ales,
Voi aduna toate iubirile
Să le pun la congelat.
Din când în când
Voi tăia câte-o felie
S-o arunc oilor
Și lupilor.

- Eu voi aduna speranțele
Le voi goli de sâmburi
Și de miez.
Și din când în când voi arunca
O speranță deșartă
Ca să țin lumea
Ocupată.

- Eu voi aduna visurile
Le voi plia pe diagonală
Avioane de hârtie
Atârnate de sfoara uitării.
Iar pentru cei ce totuși
Vor dori să viseze,
Voi păstra un tomberon
Cu visuri 
Second-hand.

- Eu – se ridică ultimul candidat
Voi aduna toate cuvintele
Într-o antologie omagială.
Iar la final
Nimeni nu va mai putea
Să vorbească
Decât cu cuvintele
Pe care le voi da
Cu împrunut.

- Acum puteți începe
Votarea.

Mă ridic,
Ne ridicăm toți…

Dar ce-i asta?
Unde a dispărut urna?

Sunt un cleptoman începător,
Dar cred
Că și cleptomanii cu experiență
Au nevoie
Uneori
De obiecte simple
Pe care doar un cleptoman începător
Le poate aduna:
Un microfon,
Un pahar cu apă,
O urnă…