Tu cânți la pian eu scriu poezii

Tu cânți la pian eu scriu poezii

amândoi cu ochii închiși

în spatele pleoapelor

o ușă

un toc

și creștetul capului vârful creionului

urcând tot mai sus

vopseaua cea nouă acoperă lemnul

inelele timpului au zburat

apoi o plecare

un drum o ușă închisă

o deschidem uneori

să vedem ce mai e afară

dar vântul o-nchide la loc.

Eu scriu poezii tu cânți la pian

sunete prelinse pe obrajii aprinși

o clapă albă o clapă neagră

o rimă oarbă într-un nou vers

tristețea-i o batistă de unică folosință

flutur-o apoi arunc-o

apasă pedala și tasta ENTER

zâmbește

celor porniți pe drumul lor.

Eu cânt la pian tu scrii poezii

invers vă rog

întoarcem cu fața la perete

tabloul cu un cuplu blazat

- autor necunoscut -

aruncat de un prieten

care așteaptă singur

lângă altă ușă.

Dar noi nu

NOI NU

eu scriu poezii tu cânți la pian

împreună

către dimineți cu lumină pe tâmple

la final vom lipi pe ușă

o invitație pentru cei de dincolo

și vom interpreta

în aplauze fără palme

în ovații fără buze

comedia lumii

- autor necunoscut.