vineri, 11 septembrie 2015

Ce s-a mai zis despre „Felii de lămâie”

N-am mai adunat de mult cronicile și recenziile la „Felii de lămâie” și m-am gândit că e un moment bun acum, când afară plouă ca în noiembrie, eu stau acasă răcită bocnă și mă tratez cu un ceai cu lămâie.

Au trecut mai bine de opt luni de la apariția cărții, între timp site-ul Polirom arată că mai are doar ultimele exemplare, pe site-ul Elefant s-a epuizat, dar încă se mai găsește în librării. În perioada asta am primit multe semnale de la cititori, au apărut cronici în reviste, s-a scris despre ea pe bloguri de lectură, s-a vorbit la televizor și la radio.


Adică:

Pe site-ul Bookaholic recenzia Laurei CÂLȚEA, o găsiți integral aici.
„Scriitură frumoasă și îngrijită, într-un stil matur, pe deplin format, fără sincope, personaje reușite, o foarte bună analiză a complicatelor relații între oameni (fie că e vorba de cupluri, de relații de familie, de cunoștințe vechi sau întâmplătoare), o punte necesară între lumea de dinainte și lumea de după decembrie ’89, nu falia oglindită până acum în filme și cărți, ci continuitatea dintre cele două lumi (și cu bune și cu rele: amintiri recuperate, frustrări înăbușite, existențe frânte și veleități de proaspăt îmbogățiți, himera Occidentului și a vieții de dincolo, care încă ne bântuie), Felii de lămâie e o minunată cură de literatură bună, care ar trebui luată în doze mici și cu pauze pentru reflecție între povestiri.”

Dan C. MIHAILESCU a prezentat cartea la ProTV la emisiunea „Omul care aduce cartea”, înregistrarea aici. „Un volum amărui, de o feminitate incomodă.”

George NEAGOE, iulie 2015, in Apostrof nr. 7(302), articolul integral aici.
Felii de lamiie (Ed. Polirom, 2015) este prima carte semnata de Anca Vieru. Postari pe site-ul personal –http://ancadevieru.blogspot.ro – au anuntat debutul matur, dezinhibat, netributar. Cuvintele sunt dispuse in structuri cu dobinda. Naturaletea livrescului recupereaza trasaturi de la Mircea Nedelciu si de la Florin Manolescu. Tehnica de lucru o apropie de munca zetarilor. Anca Vieru a intrat deja in categoria meseriasilor literaturii. Prozele nu-si tradeaza retetele. Neindoielnic, a contat si formatia realista a autoarei. Stilul asezat provine, printre altele, dintr-o dibacie matematica (ars combinatoria). Volumul functioneaza ca un joc de strategie. Protagonist e cititorul, chemat sa adune indicii. Dar nu va fi obligat sa dea peste talisman. Se va descurca. [...]
E o dragoste caragialiana in Felii de lamiie. Anca Vieru scrie despre oraseni suciti, corporatisti bezmetici, copii agitati de mediile virtuale si babe impulsive. Prozatoarea transmite, mutatis mutandis, seninatatea emanata de Fanus Neagu, Nicolae Velea si D. R. Popescu, in jurul lui 1960, cind scriau despre adevarata lume din jurul lor.”

Adrian G. ROMILA, iunie 2015, in Luceafarul de dimineata nr. 6, cronica integrală aici.
„Feliile prozastice se asaza una linga alta, desprinse din acelasi intreg, dar fiecare cu aroma si textura ei unica, fiecare cu surprizele si cu adresantul ei imaginar. Asistam la instantanee de viata autohtona, surprinse, ca-ntr-un insectar, de boldul hotarit al unei viziuni unice. Foarte promitatoare, ca debut, Felii de lamiie e o carte care confirma valoarea prozei de data recenta si, totodata, talentul scriitoarei.”


Calin CRACIUN, 23 mai 2015, in Vatra, cronica integrală (mai puțin favorabilă) aici.
„Scriitura e mereu fluida, marcata de o oralitate care n-are nimic de-a face cu obscenitatea gratuita si fortata a unor contemporani in voga, fiind cantonata intr-o decenta deloc nefireasca, nicidecum suparatoare sau anacronica. Starile resimtite pe parcursul lecturii sint de asemeni complexe si subtil construite. Tristetea, ironia fina, comicul, nelinistea sau temerea, pe alocuri grotescul sint imbinate in subiecte ce fotografiaza in general scene orasenesti, de la bloc, fie el din vremea comunista sau corporatista.”

LuciaT pe blogul Terorism de cititoare, o recenzie care m-a bucurat tare, tare mult, aici.
„Proză scurtă, debut. E citită şi discutată (sunt deja multe recenzii, cel puţin pe net). Merită şi nu era chiar de la sine înţeles – autoarea nu era cunoscută (eu n-auzisem de ea, poate alţii o ştiau deja, dar eu nu) şi nu e din vreo tânără generaţie cu vreun program cool. Nu ştiu cum de s-au adunat atâtea recenzii la un debut de proză scurtă al unei autoare necunoscute, dar asta arată mai ales ce foame năprasnică avem, noi, cititorii, de cărţi citibile, pur şi simplu citibile. Asta e prima calitate a cărţii, una evidentă, săritoare în ochi: o citeşti fără să te chinuieşti, fără să dai ochii peste cap de exasperare, fără sentimente patriotice (gen da, e cam enervantă pe ici, pe colo, da’ hai să strângem din dinţi şi să trecem peste asta, pentru că e frumos şi nobil să susţinem literatura română). Şi bine scrisă, măcar onorabilă din punctul ăsta de vedere. Nici prea sus, nici prea jos, nici pretenţioasă şi experimentală, nici de consum rapid. Nici nu dispreţuieşte mici trucuri simpatice de atras cititorii (finaluri în poantă, umor de tranziţie, ştiţi voi de care, de ăla cu administratorul de bloc, amoruri un pic romanţioase, referinţe pop foarte fresh, inclusiv Rihanna etc.), nici nu face compromisuri jenante. De citit. Şi sper că urmează un roman!”
Andreea Iulia TOMA pe BookHub, recenzia o găsiți aici.
„Privit în ansamblul său, volumul de povestiri pare un mozaic ce își culege omogenitatea din diversitatea elementelor sale – stilurile diferite, subiectele inedite, perspectivele, personajele. Liantul lor pare a fi senzația ce te însoțește pe tot parcursul lecturii – acel gust dulce-amărui de care pomeneam. Adeseori ți-ai dori să afli mai mult, ce-a fost de fapt, ce-a urmat după, cum s-au rezolvat toate.

Laura APETROIE, pe Bookcaffe, recenzia o găsiți aici.
„Felii de lamiie  – o limonada dulce-acrisoara, foarte rece. Asta este, in mare, parerea mea. Asta mi-a fost senzatia pe tot parcursul lecturii.  Asa am simtit aceasta carte. Exact asa am savurat-o, asa cum m-as delecta cu o limonada delicioasa, pe malul marii.  M-am bucurat de savoarea ei, de gustul ei. Cind mai dulce, cind mai acrisoara, dar mereu gata sa ma ia pe nepregatite, sa ma surprinda si sa ma incinte la maxim.”

Ultima pe care o să o menționez este de la o cititoare și blogăriță foarte tânără, Yuki Black, recenzia este aici. Vă invit s-o citiți și să-i răsfoiți blogul.

Cred că mai sunt și altele, sper să mai apară altele, așa că o să mai fac update la postarea asta. 

Și înainte de final, un interviu pe care mi l-a luat Constantin PIȘTEA pentru BookHub, aici.

Și acum mă întorc la feliile de lămâie din ceai :)


Update 1: postarea anterioară cu primele recenzii o găsiți aici.