marți, 27 decembrie 2011

Alb

de la o vreme
tot ce ating 
se transformă 
într-o albă şi pufoasă nea

mi-a plăcut m-am jucat 
am tropăit m-am aruncat

dar acum
neaua s-a-ntărit
şi mă zgârie
cu aşchii de gheaţă

acum
în jurul meu
am doar oameni de zăpadă
o armată albă
rece
indiferentă la strigătele mele

acum
respir aer de zăpadă
ascult sunetul vocii mele
cu ecou de ţurţuri sparţi

nu mai vreau alb
dați-mi culori
dați-mi multe culori

ai noroc – spune vocea
uite
poți alege
nasul-morcov
sau mătura de vrăjitoare


duminică, 18 decembrie 2011

Cartierul pisicilor negre


m-am mutat
în cartierul pisicilor negre
am găsit o ofertă
convenabilă
aici 
stau puțini oameni - îmi spune
vânzătoarea de timbre -
le e teamă
de necunoscut ei îl numesc
ghinion

m-am obișnuit
în cartierul pisicilor negre
aici
aerul e mai limpede
fără mașini
fără focuri
fără larma copiilor

ce prostie
- zice vânzătoarea de timbre -
acum trebuie să vând și iluzii
rămânem 
tot mai puțini
se spune – coboară vocea –
că cei ce stau prea mult
se transformă în pisici
negre
ce prostie

ce prostie
iau timbrele
de iluzii nu am nevoie
îmi întinde restul cu o labă neagră
apuc să-i văd coada
ieșind prin halatul albastru

și fug
fug
de iluzii nu am nevoie
către bulevardul care desparte
cartierul pisicilor negre
de lume
fug
nu mă urmărește nimeni
și râd
nu mi-e teamă
nu mi-e teamă

dar de ce
e atât de înalt
semaforul?

(AV)

La poarta cuvintelor

Am bătut la poarta
cuvintelor
am bătut și am așteptat

e liniște
la poarta cuvintelor
vântul se joacă prea sus dispare
seara
tăcut în negura păsărilor

aștept demult
nu mai sunt singură
multă
lume bate la poarta cuvintelor
dați muzica mai încet zice băiatul
cu pistrui să auzim șoaptele de dincolo
vântul
se joacă prea sus
e ușor
zice fata cu nume greu
de pronunțat trebuie să iubești un cuvânt
un singur cuvânt
ajunge
afli cuvântul și poarta se deschide
nu mai pot aștepta
zice bătrânul cu două umbrele
păsări triste
este prea târziu

dar eu aștept
aștept
lumea bate la ușă așteaptă
se face târziu
pleacă
sunt din nou singură

e târziu dați muzica
mai tare ca să nu aud vocea groasă
de dincolo care spune
nu mai sunt cuvinte am venit
să pun lacăt
poarta asta
nu se mai deschide

Păcatul gravitației

am adunat
toate merele din istorie
și m-am înfășurat în ele

acum aștept
arcașii timpului
e de ajuns
să greșească unul singur


Glumă – sau poate nu

am început
să scriu poezii
ca să mă eliberez de tirania
semnelor de punctuație

demult
ele m-au angajat
călău
să adun
greșelile
și să le pedepsesc

o virgulă
între subiect și predicat
mă făcea să iau toporul
din magazia de visuri

un spațiu
înainte de punct
și adunam în mănunchi
cozi de pisici negre

pentru o liniuță de dialog
lipsă
luam din cui
biciul
de îmblânzitor de lei

am obosit
să fiu călău
și am început
să scriu poezii

de un singur lucru mă tem
acum
nu mai știu
să pun punctul pe I
și voi deveni și eu
victimă

Linişte

în balonul meu de săpun
e linişte
şi culorile se joacă între ele

nu se aude
râsul peretelui ud
care se apropie

Ia mâna de la ochi

Am plâns prea mult – mi-a zis
și mi s-a scurtat
pleoapa asta
acum nu mai pot să mă feresc
de lumină
trebuie să mă ascund
în întunericul rece sau să țin mâna
la ochi

vreau să te ajut
dar cuvintele sunt prea scurte
mă încurc în ele
dor
dur
dar
n-o să le asculți
prima dată doare mereu
ia mâna de la ochi
doar așa
vei învăța
să joci șotron în cercul de iască
să te înalți în ploaia de vise
să crești cu brazii netăiați la Crăciunul trecut
care știu
să se ferească de daruri

și vei afla
că doare de fiecare dată

nu te teme
ia mâna de la ochi
și întinde-o
către altă mână

Spânzurații de săptămâna trecută

Spânzurații de săptămâna trecută
s-au întors printre noi
și-au ascuns frânghiile sub piele
și-au pus cravatele la gât
s-au așezat la birouri
și scriu liste
cu spânzurații de săptămâna asta

repede
cineva altcineva
crengile sunt goale

poate mâine azi
aerul se va risipi
și spânzurații vor rămâne
spânzurați
(AV)

Image: Slight uncertainty by Czech artist Michal Trpak
http://weandthecolor.com/art-installation-slight-uncertainty-by-czech-artist-michal-trpak/19158


Poezia mea nu are cod de bare

Mi-au spus
că poezia mea
nu are cod de bare
așa că
literele se amestecă gândurile se îneacă
nu respiră
sufletul

acum
am urmat instrucțiunile
am completat toate rubricile
mai trebuie doar
să găsesc
butonul albastru
pe care scrie
VALIDAȚI
și apoi
bing!
codul de bare este alocat

am căutat
caut
butonul albastru
părea atât de simplu
de ce doare atâta
caut
degeaba
caut dar
ochii mei sunt orbi
de culoarea albastră


Posibil final
pentru cei care mai cred
în happy-end

Nu dispera
poate
s-au încurcat doar culorile
și este scris cu albastru
pe butonul albastru
de pe fundalul albastru
și e suficient să chemăm 
un depanator de culori