În ultima perioadă am citit tot felul de articole și am
auzit păreri cum că Bucureștiul este un oraș de doi bani, că nu merită să
locuiești în el și că, dacă ai totuși ghinionul să fii obligat la o asemenea caznă,
sau poate la una mai mică, doar temporară, trebuie să fii cu ochii în patru fiindcă
e plin de gherțoi și de alte specii subumane.
Acum n-o să neg că Bucureștiul e un oraș enervant din multe
puncte de vedere, că traficul, că șantierul etern, că zgomotul, că unii oameni
etc. Dar a vedea doar asta în București înseamnă că ai pornit deja cu idei
preconcepute.
Cei care citesc asta și-au dat cu siguranță seama că sunt
bucureșteancă și o să spună că sunt subiectivă. Probabil așa este, de cele mai
multe ori locul în care ți-ai petrecut copilăria rămâne acoperit de pâcla unei
nostalgii pe care realitatea cotidiană n-o înlătură cu totul. Iar dacă l-ai
părăsit, cu atât mai mult. Cel născut la sat o să rememoreze cu duioșie sunetele
ploii pe acoperișul bucătăriei de vară și mirosul de pâine coaptă pe vatră și o
să uite cum s-a afundat în noroaie. Tot așa cel născut într-un orășel mic se va
gândi cu plăcere la după-amiezile liniștite și la culorile toamnei pe dealul
din spatele casei. Nu-și va mai aminti motivele care l-au făcut să plece.
Eu însă nu am părăsit Bucureștiul, așa că nu din nostalgie scriu aici. Citeam
undeva că Bucureștiul poate fi sau iubit sau urât. Poate așa o fi. Poate nu
există cale de mijloc. Cei care vor să vadă urâtul nu trebuie să meargă prea
departe, o să găsească mormanele de gunoi pe care Rebu nu le ridică fiindcă nu
s-a plătit. Cei care vor să vadă latura frumoasă se vor plimba pe Calea
Victoriei, vor face poze la clădirile vechi și vor închide ochii la cele aflate
în stare de decrepitudine. Cei cu simțul umorului vor face haz de necaz și vor pune poze nostime pe Facebook.
Oamenii din București sunt însă prea variați ca să-i cuprinzi într-un singur
termen.
E ușor să punem etichete, e ușor să considerăm Bucureștiul o
prăjitură din care putem să mâncăm cu toții și apoi să strâmbăm din nas că nu
are glazură.
Mai bine să îl cunoaștem întâi. Vă invit să participați la
două evenimente despre București:
Bucureștiul e-n cărți – Proiect ce lansează candidatura
orașului București la titlul de capitală europeană a culturii 2021, programul
aici:
și
Bucureștiul lui Mircea Eliade, descrierea aici:
