Eram în
vacanța dinainte de clasa a treia când Ionuț, un băiat din vecini, m-a
întrebat:
- Ştii că bunicul tău are o iubită?
- Fugi de-aici!
I-am tras un ghiont, dar el a continuat:
- Dacă-ţi spun… Am şi văzut-o.
- Ești un prost, bunicii nu au iubite.
- Ce știi tu?
M-a privit cu dispreț de la înălțimea celor trei ani și
cinci centimentri în plus și a plecat la jocul de tenis cu piciorul la care
fetele nu erau admise.
Pe atunci îmi petreceam toate vacanțele în orașul de pe
dealuri, colindând cu bunicul străduțele, piețele, dar mai ales pajiștile și
pădurile din împrejurimi, adunând flori, ascultând păsările și inventând
povești despre oamenii pe care-i întâlneam. Pe bunica nu mi-o aminteam, murise demult.
Aș fi vrut să-i arăt lui Ionuț că n-are dreptate, dar nu
știam cum. El era de părere că nu trebuie să-l întreb direct, bunicii nu
povestesc nepoatelor despre iubite. Așa că ne-am hotărât să aflăm singuri și am
petrecut următoarea săptămână pe urmele bunicului, însă n-am văzut nimic în
afara obișnuitelor drumuri la piață, la farmacie sau a întâlnirilor cu vechi
prieteni.
Într-o după-amiază, când citeam în camera mea, am auzit
voci în sufragerie. M-am dus tiptil la ușă și am ascultat, dar nu era decât Dudu,
fratele bunicului. Discuțiile lor mă plictiseau teribil, povești interminabile
despre via din Vrancea care le fusese luată prin anii '50, nu mă lămurisem de
cine și nu prea mă interesa, apoi despre drumurile lor la aceeași vie ca să
cumpere struguri și să facă vin. Mă pregăteam să plec, un pic dezamăgită, când
Dudu l-a întrebat:
- Te-ai mai întâlnit cu…
N-am deslușit ultimul cuvânt.
- Nu, nu mai am timp, acum c-a venit Alina.
Am tresărit când mi-am auzit numele și am ciulit urechile.
Însă ei s-au întors la problema viei și au început să calculeze câte kilograme
de struguri trebuie să cumpere la toamnă, și din care parte a viei, fiindcă
nemernicii ăia – nu mă lămurisem nici cine erau nemernicii – nu știau s-o
îngrijească. M-am înapoiat tiptil în camera mea, dar rămăsesem și mai
nedumerită.
A doua zi n-am mai răbdat și, fără să țin cont de părerea
lui Ionuț, am întrebat:
- Bunicule, e adevărat ce-am auzit, că ai o iubită?
