duminică, 22 februarie 2015

Un fragment din „Tanța recită Luceafărul”

Tot de la lansare, am încărcat pe Youtube un filmuleț, din păcate începe spre finalul prezentării făcute de Florin Iaru, așa că nu rămâne decât lectura mea din „Tanța citește Luceafărul” (de la minutul 1:15).



Continuarea povestirii, plus alte 19, vă așteaptă în carte :)

(AV)

3 comentarii:

  1. Stimată doamnă Anca Vieru,

    Ca de obicei — jos pălăria! Un text bun, susținut, redând autentic o situație tragi-comică, mă rog, mai mult comică decât tragică; și lectura dumneavoastră este amuzantă, chiar dacă, după cum spuneți, nu sunteți actriță. Cum am mai zis, într-o postare anterioară, aștept ca textele dumneavoastră din „Felii de lămâie” să fie descoperite de actorii noștri și să fie transformate în monologuri celebre.

    Dar mai este ceva cu textul ăsta, o coincidență puțin credibilă, ca mai toate coincidențele. Cred că v-am mărturisit, încă de la primele postări, că mă ocup și eu (cu mijloacele mele...) cu „manufacturarea” de texte literare. Desigur, nu prea îmi iese, dar perseverez, de peste douăzeci de ani. Nu am găsit, până acum, mai nimic demn de publicat, așa că nu m-am încumetat măcar să încerc să public (în afară de un roman care cred eu că e interesant, nu știu dacă și valoros literar). Mi s-a întâmplat să găsesc, în textele dumneavoastră, cel puțin trei situații aproape identice cu unele situații din „poveștile” mele. Dar foarte bizar este că (fără să vreau — la nivel conștient) v-am plagiat, din câte se pare, „Tanța recită Luceafărul”. Și mai bizar este faptul că eu nici nu mi-am dat seama, un prieten mi-a semnalat asta!

    Am să vă relatez faptele pe scurt: aveam, de-acum trei ani, o „poveste” care era, cap-coadă, o declarație a unei țigăncușe, într-un sediu de Poliție. După cum vedeți, „povestea” mea este anterioară apariției volumului dumneavoastră, iar asta trebuie să mă credeți pe cuvânt. Totuși, varianta aceea, în proză, nu prea semăna cu textul dumneavoastră, decât vag, ca subiect și „înrămare”, plus unele mici detalii. În urmă cu câteva luni s-a întâmplat ca un prieten care s-a apucat de stand-up comedy să-mi ceară să-i „fac” un text în versuri, pe probleme sociale de la noi, care să nu se-ntindă, la lectură, pe mai mult de-o jumătate de oră. După ce mi-am bătut capul cu diverse tâmpenii, mi-am amintit de „declarația” țigăncușei și m-am gândit că ar fi interesant s-o transform, așa că am versificat-o. Am redus textul de la 8000 la 5000 de cuvinte, am introdus personaje noi și am îngroșat limbajul de argou (asta și fusese, de la început, un exercițiu de argou îngroșat, probabil sub influențele lui Miron Radu Paraschivescu, Arghezi sau Nichita Stănescu). Prietenul meu mi-a spus că i-a plăcut, dar că: 1) textul nu putea fi „performat” decât de o actriță, ceea ce pe el nu-l ajuta cu nimic și 2) „Parcă ai fi copiat „Tanța recită Luceafărul” de la Anca Vieru”, și-a încheiat el misiva. Chestie care m-a pus pe gânduri. Am recitit, în paralel, de mai multe ori, textele. Într-adevăr, seamănă foarte mult, dar sunt și foarte diferite. E o coincidență bizară, din care nu știu ce să cred: cum e posibil ca doi oameni să scrie, fără să știe unul de altul, două texte atât de asemănătoare — cel puțin ca subiect și detalii? Pentru că sunt cel puțin patru detalii aproape identice! Singura explicație ar fi că, inconștient, m-am lăsat influențat de textul dumneavoastră, dar, după cum v-am zis, prima variantă, în proză, a „poveștii” mele, are trei ani. Și-atunci?

    V-aș trimite „povestea” mea, dar nu știu cum să procedez. Nu pot să v-o trimit pe blog, este blogul dumneavoastră și nu văd cum ar putea apărea un text „manufacturat” de altcineva. Dar aș fi foarte interesat să aflu părerea dumneavoastră despre această coincidență. Dacă v-am trezit curiozitatea, vă rog să-mi dați un semn. Nu știu cum să vă contactez altfel decât pe blog, dar dumneavoastră aveți adresa mea de mail, v-am lăsat-o într-una din postările mele. Probabil că vă cer prea mult, dar vă rog să mă credeți că n-aș fi îndrăznit s-o fac, dacă n-ar fi fost această coincidență afurisită...

    În orice caz, vă asigur că voi înțelege chiar și lipsa oricărui răspuns din partea dumneavoastră și voi rămâne același admirator al artei dumneavoastră.

    Multă sănătate și tenacitate!

    T. Stemate















    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Stemate, n-am găsit adresa dumneavoastră de e-mail, a mea este anca_vieru@hotmail.com.
      Cât despre asemănarea de care vorbiți, probabil că două personaje asemănătoare, în condiții similare, vor avea multe puncte comune. Povestirea mea a apărut și pe hârtie, în forma inițială, în Revista de povestiri, cred că pe la începutul lui 2013 (nu-mi mai amintesc numărul). Avea însă alt nume: „Scara A, etajul 2”. A fost de fapt parte a unui proiect colectiv la cursul de scriere creativă organizat de Revista de povestiri. Proiectul (un fel de roman colectiv) nu s-a mai materializat, dar eu am rămas cu Tanța :)
      Dacă doriți, puteți să-mi trimiteți povestirea dumneavoastră pe e-mail.
      O seară frumoasă,

      Anca Vieru

      Ștergere
  2. Vă mulțumesc foarte mult pentru disponibilitatea dumneavoastră de a mă primi pe e-mail-ul personal. Sincer, nu mă așteptam, e una dintre cele mai plăcute surprize care mi s-au întâmplat în ultimul timp. V-am trimis povestirea, sper ca măcar să vă amuze, pe alocuri. Cum nu e, totuși, mare lucru de capul ei, mă revanșez față de amabilitatea dumneavoastră propunându-vă un film pe care tocmai l-am văzut și care m-a entuziasmat: Infinitely Polar Bear, cu un Mark Ruffalo de zile mari! Încă o dată, mulțumesc și:
    Multă sănătate și tenacitate!
    T. Stemate

    RăspundețiȘtergere