lui Julio Cortazar
S-a furat un punct cardinal
nu știm care
busolele s-au adunat la sfat
orașele-puncte
transformate-n furnici
aleargă haotic pe harta mototolită
ruptă-nchisoare
râurile ni s-au urcat în ochi
și plângem pe dinăuntru
în pustiuri de soare.
S-a rătăcit un punct cardinal
oarecare
steaua polară a alunecat
încet peste orizont
trasă de Carul mare
harta stelară ne acoperă cu pânza
de negură plânsă pe războaiele din noi
pe răni
în uitată acuzare.
S-a pierdut un punct cardinal
din nepăsare
ne-am ascuns după porți
ne-am întins pe sub morți
în aripi de noapte
căzătoare.
E mult de când ne spuneai - toate
hărțile mint în afară de cea a inimii –
era o glumă? o avertizare?
Recurs – sau reluare -
să găsim un punct cardinal
să cioplim din neant
ciob de mare sămânță de soare
ființe de lut
iubiri
în oarbă mistificare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu