Cei ce întârzie mereu la gară

În gară

călători întârziați aleargă pe peroane

duc în piept orologii în formă de clopot cu o singură limbă

norocoșii se agață de ultimul vagon

- care bate mereu neregulat -

ceilalți se întorc în somnuri egale

să aștepte următorul tren.

Unii dintre ei se trezesc mai devreme

grăbiți adună scaunele din sala de așteptare

cu oameni cu tot

formează trenul lor condus de locomotiva

ca un orologiu de circ unde o limbă râde și una plânge

și pornesc la drum.

Dar mai sunt și cei ce-ntârzie mereu la gară

ei se recunosc după respirația frântă

în sunetul de megafon

care-anunță că următorul tren va întârzia o fracțiune de anotimp

după ochii lor

orologii în formă de clipă pe care limbile se mișcă invers

ei n-au bagaj poate doar timpul probabil îngemănat (cu)vântul

zbor de mierlă prin erupții de lavă

palidă piatra lunii agățată la gât

pe care o ridică mereu Sisifi îngândurați

pe un anotimp imaginar.

Ei sunt poeții –

cei ce întârzie mereu la gară.

Epilog (de citit cu un singur ochi):

Faci o confuzie – spune criticul

poeți au existat întotdeauna

nu și trenuri

iar ceasul merge invers doar când te uiți

în oglindă.

Poate -  

dar eu sunt cititorul.