Azi, că tot ne-am întors mai devreme din concediu și aveam o
zi liberă, am zis să rezolvăm tot felul de probleme mai mult sau mai puțin
administrative.
Adică:
Eu am petrecut 65 de minute la clinica Regina Maria așteptând să fac niște analize de rutină (nemâncată și fără cafea - deci gata să mușc). Aici este singurul sediu
RM unde nu se fac programări, mi-a spus domnișoara indiferentă de la recepție. De
ce, am întrebat eu. A dat din umeri și mi-a zis ce număr de ordine am. Și că am
de așteptat cam o oră (a apreciat bine, nimic de zis). Așa e mereu, mi-a zis o doamnă de la coadă. De unde să știu că era mai
bine să mă programez în celălalt capăt al Bucureștiului și să-mi petrec ora
respectivă în trafic. Am încercat să conving lumea de la coadă să facă
reclamație, în fond e clinică privată unde plătești o grămadă de bani pe abonament sau pe serviciile medicale, dar a fost apatie totală. Probabil nimeni în
afară de mine nu a făcut.
În timpul ăsta Adrian a făcut piața, a mers la poștă (asta
nu era planificat, dar în lipsa noastră apăruseră două bilețele din alea
drăgălașe în cutia poștală) și chiar a reușit să ia plicul respectiv. Bine, să
nu credeți că deodată poșta română a început să funcționeze perfect. Cred că a
fost el norocos, fiindcă s-a deschis un ghișeu separat pentru cei care aveau de
ridicat chestii care nu erau de la ANAF. La celelalte ghișee se înghesuia o mulțime dezorganizată și
nedumerită care flutura bilețele pe care scria ANAF. Un domn mai în vârsta se
mira că e pe numele fetei lui care a plecat din România acum 22 de ani. Cei de
la coadă l-au sfătuit să nu ia plicul, dar se pare că el a rămas.
După episodul cu poșta Adrian s-a dus plin de speranță să
facă cerere de pașaport. La noi în cartier, unde auzise că nu se stă la coadă
și totul merge repede. Cu cravata în buzunar (J)
s-a apropiat doar de sediu și a constatat că poșta era o amintire plăcută. Coada
dădea pe afară de oameni cu hârțoage în mâini. Așa că a renunțat la pașaport gândindu-se că
ne-au mai rămas destule cetăți nevizitate prin Ardeal.
(AV - mai 2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu