Alb

de la o vreme

tot ce ating 
se transformă 

într-o albă şi pufoasă nea

mi-a plăcut m-am jucat 
am tropăit m-am aruncat

dar acum

neaua s-a-ntărit

şi mă zgârie

cu aşchii de gheaţă

acum

în jurul meu

am doar oameni de zăpadă

o armată albă

rece

indiferentă la strigătele mele

acum

respir aer de zăpadă

ascult sunetul vocii mele

cu ecou de ţurţuri sparţi

nu mai vreau alb

dați-mi culori

dați-mi multe culori

ai noroc – spune vocea

uite

poți alege

nasul-morcov

sau mătura de vrăjitoare

Cartierul pisicilor negre

m-am mutat

în cartierul pisicilor negre

am găsit o ofertă

convenabilă

aici 

stau puțini oameni - îmi spune

vânzătoarea de timbre -

le e teamă

de necunoscut ei îl numesc

ghinion

m-am obișnuit

în cartierul pisicilor negre

aici
aerul e mai limpede

fără mașini

fără focuri
fără larma copiilor

ce prostie

- zice vânzătoarea de timbre -

acum trebuie să vând și iluzii

rămânem 

tot mai puțini

se spune – coboară vocea –

că cei ce stau prea mult

se transformă în pisici

negre

ce prostie

ce prostie

iau timbrele

de iluzii nu am nevoie

îmi întinde restul cu o labă neagră

apuc să-i văd coada

ieșind prin halatul albastru

și fug

fug

de iluzii nu am nevoie

către bulevardul care desparte

cartierul pisicilor negre

de lume

fug

nu mă urmărește nimeni

și râd

nu mi-e teamă

nu mi-e teamă

dar de ce

e atât de înalt

semaforul?

(AV)

La poarta cuvintelor

Am bătut la poarta

cuvintelor

am bătut și am așteptat

e liniște

la poarta cuvintelor

vântul se joacă prea sus dispare

seara

tăcut în negura păsărilor

aștept demult

nu mai sunt singură

multă

lume bate la poarta cuvintelor

dați muzica mai încet zice băiatul

cu pistrui să auzim șoaptele de dincolo

vântul

se joacă prea sus

e ușor

zice fata cu nume greu

de pronunțat trebuie să iubești un cuvânt

un singur cuvânt

ajunge

afli cuvântul și poarta se deschide

nu mai pot aștepta

zice bătrânul cu două umbrele

păsări triste

este prea târziu

dar eu aștept

aștept

lumea bate la ușă așteaptă

se face târziu

pleacă

sunt din nou singură

e târziu dați muzica

mai tare ca să nu aud vocea groasă

de dincolo care spune

nu mai sunt cuvinte am venit

să pun lacăt

poarta asta

nu se mai deschide

Păcatul gravitației

am adunat

toate merele din istorie

și m-am înfășurat în ele

acum aștept

arcașii timpului

e de ajuns

să greșească unul singur

Glumă – sau poate nu

am început

să scriu poezii

ca să mă eliberez de tirania

semnelor de punctuație

demult

ele m-au angajat

călău

să adun

greșelile

și să le pedepsesc

o virgulă

între subiect și predicat

mă făcea să iau toporul

din magazia de visuri

un spațiu

înainte de punct

și adunam în mănunchi

cozi de pisici negre

pentru o liniuță de dialog

lipsă

luam din cui

biciul

de îmblânzitor de lei

am obosit

să fiu călău

și am început

să scriu poezii

de un singur lucru mă tem

acum

nu mai știu

să pun punctul pe I

și voi deveni și eu

victimă

Linişte

în balonul meu de săpun

e linişte

şi culorile se joacă între ele

nu se aude

râsul peretelui ud

care se apropie

Ia mâna de la ochi

Am plâns prea mult – mi-a zis

și mi s-a scurtat

pleoapa asta

acum nu mai pot să mă feresc

de lumină

trebuie să mă ascund

în întunericul rece sau să țin mâna

la ochi

vreau să te ajut

dar cuvintele sunt prea scurte

mă încurc în ele

dor

dur

dar

n-o să le asculți

prima dată doare mereu

ia mâna de la ochi

doar așa

vei învăța

să joci șotron în cercul de iască

să te înalți în ploaia de vise

să crești cu brazii netăiați la Crăciunul trecut

care știu

să se ferească de daruri

și vei afla

că doare de fiecare dată

nu te teme

ia mâna de la ochi

și întinde-o

către altă mână

Spânzurații de săptămâna trecută

Spânzurații de săptămâna trecută

s-au întors printre noi

și-au ascuns frânghiile sub piele

și-au pus cravatele la gât

s-au așezat la birouri

și scriu liste

cu spânzurații de săptămâna asta

repede
cineva altcineva

crengile sunt goale

poate mâine azi

aerul se va risipi

și spânzurații vor rămâne

spânzurați
(AV)

Image: Slight uncertainty by Czech artist Michal Trpak
http://weandthecolor.com/art-installation-slight-uncertainty-by-czech-artist-michal-trpak/19158

Poezia mea nu are cod de bare

Mi-au spus

că poezia mea

nu are cod de bare

așa că

literele se amestecă gândurile se îneacă

nu respiră

sufletul

acum

am urmat instrucțiunile

am completat toate rubricile

mai trebuie doar

să găsesc

butonul albastru

pe care scrie

VALIDAȚI

și apoi

bing!

codul de bare este alocat

am căutat

caut

butonul albastru

părea atât de simplu

de ce doare atâta

caut

degeaba

caut dar

ochii mei sunt orbi

de culoarea albastră

…

Posibil final

pentru cei care mai cred

în happy-end

Nu dispera

poate

s-au încurcat doar culorile

și este scris cu albastru

pe butonul albastru

de pe fundalul albastru

și e suficient să chemăm 

un depanator de culori