sâmbătă, 23 martie 2013

Și tramvaiul urca încet


Și tramvaiul urca încet
pe stradă
vântul plimba alene
frunze arse hârtii
pași
fețe de ceară presată

și tramvaiul nu se oprea
în stații
oamenii lipeau pe geam
nasuri ochi ziare
tăceri
se scurgeau prin tabla ruginită
în băltoace
în găuri de grenadă
în tic-tac de ceas fără limbi
pocneau
jocuri de artificii

focuri

(AV)

vineri, 8 februarie 2013

Ca la șah


            Eram în vacanța dinainte de clasa a treia când Ionuț, un băiat din vecini, m-a întrebat:
- Ştii că bunicul tău are o iubită?
- Fugi de-aici!
I-am tras un ghiont, dar el a continuat:
- Dacă-ţi spun… Am şi văzut-o.
- Ești un prost, bunicii nu au iubite.
- Ce știi tu?
M-a privit cu dispreț de la înălțimea celor trei ani și cinci centimentri în plus și a plecat la jocul de tenis cu piciorul la care fetele nu erau admise.
Pe atunci îmi petreceam toate vacanțele în orașul de pe dealuri, colindând cu bunicul străduțele, piețele, dar mai ales pajiștile și pădurile din împrejurimi, adunând flori, ascultând păsările și inventând povești despre oamenii pe care-i întâlneam. Pe bunica nu mi-o aminteam, murise demult.
Aș fi vrut să-i arăt lui Ionuț că n-are dreptate, dar nu știam cum. El era de părere că nu trebuie să-l întreb direct, bunicii nu povestesc nepoatelor despre iubite. Așa că ne-am hotărât să aflăm singuri și am petrecut următoarea săptămână pe urmele bunicului, însă n-am văzut nimic în afara obișnuitelor drumuri la piață, la farmacie sau a întâlnirilor cu vechi prieteni.
Într-o după-amiază, când citeam în camera mea, am auzit voci în sufragerie. M-am dus tiptil la ușă și am ascultat, dar nu era decât Dudu, fratele bunicului. Discuțiile lor mă plictiseau teribil, povești interminabile despre via din Vrancea care le fusese luată prin anii '50, nu mă lămurisem de cine și nu prea mă interesa, apoi despre drumurile lor la aceeași vie ca să cumpere struguri și să facă vin. Mă pregăteam să plec, un pic dezamăgită, când Dudu l-a întrebat:
- Te-ai mai întâlnit cu…
N-am deslușit ultimul cuvânt.
- Nu, nu mai am timp, acum c-a venit Alina.
Am tresărit când mi-am auzit numele și am ciulit urechile. Însă ei s-au întors la problema viei și au început să calculeze câte kilograme de struguri trebuie să cumpere la toamnă, și din care parte a viei, fiindcă nemernicii ăia – nu mă lămurisem nici cine erau nemernicii – nu știau s-o îngrijească. M-am înapoiat tiptil în camera mea, dar rămăsesem și mai nedumerită.
A doua zi n-am mai răbdat și, fără să țin cont de părerea lui Ionuț, am întrebat:
- Bunicule, e adevărat ce-am auzit, că ai o iubită?

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Poezie din cotoare de cărți

Ploaia înainte să cadă
Al zecelea om
Nici o privire
L'amour dure trois ans
Călătorie la capătul nopții
cu bilet circular
La revedere, Columbus



joi, 18 octombrie 2012

Poem cu balerină și păduri


L-am văzut la metrou
pe băiatul care duce pădurea într-un ochi
    iar în celălalt cerul
stă rezemat de afișul
cu balerina ridicată pe poante
și ține vioara pe genunchi

metroul vine și pleacă
pe peronul gol
el începe să cânte
sunetele se înalță
căutând cerul prin gaura de aerisire

peronul se umple din nou
nimeni nu are mărunt
balerina scoate un picior din afiș
apoi celălalt
vrea să danseze
dar sunetele se pierd în vuietul metroului
și ea se sufocă în pădurea de tocuri

….

Azi l-am văzut iar 
pe băiatul care ducea pădurea într-un ochi
    iar în celălalt cerul
stă rezemat de peretele gol
și poartă ochelari negri


(AV)

luni, 8 octombrie 2012

Cinema


- secvențe cu final la alegere –

Mai știi
drumul acela mărginit
de cearșafuri puse la uscat
pe care rulau filme de dragoste?

eram tineri
am ales câteva
le-am mototolit
le-am înfierbântat
ultimul era gol
nejucat încă
și l-am furat
crezând că poate fi al nostru

(Final I)
acum e împăturit frumos
și-l mănâncă moliile
în lada de zestre a fiicei noastre

Stop-cadru, tăiați!

(Final II)
hei, voi, visătorilor,
spălătoria e după colț

Stop-cadru, tăiați!

Apoi pregătiți afișul pentru (Final III):
„Nu ratați!
Rulează doar astăzi cu happy-end!”



 (AV)