Câte ceva despre frumusețe

Frumusețea nu are nume -

spune băiatul cu pistrui mirați

mestecând poza cu dansatoare de striptease

surpriză la pachetul de chewing-gum

și alunecă de pe tamponul

de tramvai.

*

Frumusețea dă o lumină albastră

pe cerul uitat –

gândește bătrânul cu două umbrele

albe aduceri aminte

așteptând steaua care cade

spre el.

*

Frumusețea creează dependență –

declară bărbatul cu toporul

în cererea de grațiere ante-facto

apoi suflă sângele

de pe ochelari

și trece la cauciucuri

de iarnă.

*

Frumusețea e un ecran

pe care se mișcă viața -

scrie fata cu nume greu de pronunțat

apoi caută ochiul liber

căzut pe tastatură

între iu și bire

rezoluția

e prea mică.

*

Ars Aestetica - râde

chirurgul plastician

și fixează ultimul diamant

pe pleoapa

care nu va mai ști

să plângă.

*

Las-o baltă –

zice Paris și pune mărul deoparte

pentru zile păcătoase -

Photoshop nu există

în dicționar.

Pietricele plate

Dimineața

presar cafea pe pervazuri

să fie păsările treze

când mă-ntorc

în autobuzul galben

trec podul urc

pe lângă depozitul de fier vechi

ieri au adus două mașini siameze

- mergem către o nouă ordine - aud la radio

pe fundal Chris Rea și „road to hell”

ținem sub revere jumătăți de fluturi

Bianca - șoptește femeia

câteva secunde - strigă bărbatul

pietricele netede

lăsate degeaba în intersecții

azi n-am nimerit drumul

acasă arunc pietricele plate prin oglindă

să facă cercuri pentru înecați

păsările dorm

ascunse în țevile de eșapament

e nedrept ca zilele să fie egale

Numele

            Domnule Primar, subsemnatul Martin Cordelius Văcaru solicit respectuos schimbarea numelui din următorul motiv…

            Marty ridică ochii de pe foaie și porni să roadă capătul pixului. „Mata pune pe hârtie ideile”, spusese Nelu, „și fac eu cererea. Nu trebuie să fie prea lungă, că n-o s-o citească nimeni”. S-o ia atunci cu începutul, deși e greu să vorbești despre tine când toată viața ai încercat să treci neobservat.

M-am născut în Focșani pe 12 martie 1938. Asta trebuie spus. Poate și ceva despre părinți, mama fusese îngrijitoare la liceul din oraș, dar mai făcea și pe plasatoarea la spectacolele de teatru organizate de trupa de elevi. De-acolo i se trăgea lui Marty al doilea nume, grozav ce-i plăcuse ei o piesă care se juca pe vremea când era însărcinată, vorbise și cu bărbatu-său că, dacă o să aibă fată, s-o boteze Maria Cordelia, să aibă două nume ca oamenii fini, Maria după bunica ei și Cordelia după fata din piesă. La nume de băiat nu se gândiseră fiindcă bătrânele din oraș se uitau la burta ei lătăreață și-i spuneau c-o să aibă cu siguranță fată. Când s-a născut el, taică-său întâi s-a îmbătat de bucurie, era primul copil, apoi s-a dus la primărie și l-a declarat Marin Cordelius, convins că nevastă-sa merita să-i fie respectată dorința. Funcționarul de acolo, din greșeală, a scris Martin în loc de Marin. Când și-au dat seama era deja târziu, și de altfel le-a plăcut și au început să-l alinte Tinu.