La poarta cuvintelor

Am bătut la poarta

cuvintelor

am bătut și am așteptat

e liniște

la poarta cuvintelor

vântul se joacă prea sus dispare

seara

tăcut în negura păsărilor

aștept demult

nu mai sunt singură

multă

lume bate la poarta cuvintelor

dați muzica mai încet zice băiatul

cu pistrui să auzim șoaptele de dincolo

vântul

se joacă prea sus

e ușor

zice fata cu nume greu

de pronunțat trebuie să iubești un cuvânt

un singur cuvânt

ajunge

afli cuvântul și poarta se deschide

nu mai pot aștepta

zice bătrânul cu două umbrele

păsări triste

este prea târziu

dar eu aștept

aștept

lumea bate la ușă așteaptă

se face târziu

pleacă

sunt din nou singură

e târziu dați muzica

mai tare ca să nu aud vocea groasă

de dincolo care spune

nu mai sunt cuvinte am venit

să pun lacăt

poarta asta

nu se mai deschide