Cartierul pisicilor negre

m-am mutat

în cartierul pisicilor negre

am găsit o ofertă

convenabilă

aici 

stau puțini oameni - îmi spune

vânzătoarea de timbre -

le e teamă

de necunoscut ei îl numesc

ghinion

m-am obișnuit

în cartierul pisicilor negre

aici
aerul e mai limpede

fără mașini

fără focuri
fără larma copiilor

ce prostie

- zice vânzătoarea de timbre -

acum trebuie să vând și iluzii

rămânem 

tot mai puțini

se spune – coboară vocea –

că cei ce stau prea mult

se transformă în pisici

negre

ce prostie

ce prostie

iau timbrele

de iluzii nu am nevoie

îmi întinde restul cu o labă neagră

apuc să-i văd coada

ieșind prin halatul albastru

și fug

fug

de iluzii nu am nevoie

către bulevardul care desparte

cartierul pisicilor negre

de lume

fug

nu mă urmărește nimeni

și râd

nu mi-e teamă

nu mi-e teamă

dar de ce

e atât de înalt

semaforul?

(AV)