Ia mâna de la ochi

Am plâns prea mult – mi-a zis

și mi s-a scurtat

pleoapa asta

acum nu mai pot să mă feresc

de lumină

trebuie să mă ascund

în întunericul rece sau să țin mâna

la ochi

vreau să te ajut

dar cuvintele sunt prea scurte

mă încurc în ele

dor

dur

dar

n-o să le asculți

prima dată doare mereu

ia mâna de la ochi

doar așa

vei învăța

să joci șotron în cercul de iască

să te înalți în ploaia de vise

să crești cu brazii netăiați la Crăciunul trecut

care știu

să se ferească de daruri

și vei afla

că doare de fiecare dată

nu te teme

ia mâna de la ochi

și întinde-o

către altă mână