sâmbătă, 20 octombrie 2018

***

      Acum câteva luni, la o cafenea unde mă duc din când în când, tipul de acolo mi-a dat cafeaua și m-a întrebat:
      - Sunteți Anca Vieru?
     Lansasem Spulberatic de curând, așa că m-am emoționat toată gândindu-mă că mi-a citit cărțile, că i-au plăcut, că m-a recunoscut... 
     Doar că el a continuat:
     - Vă urmăresc pe instagram, puneți poze frumoase.
     Atât am avut de zis despre "gloria literară" 😄
     Așa că m-am hotărât să pun și aici niște poze (luate de pe Instagram 😉) din micro-vacanța de astă vară de la Roma.










vineri, 12 octombrie 2018

„Spulberatic” se lansează la Londra


N-am mai scris de atâta timp aici că nici nu știu cu ce să încep. O să las însă pentru altă dată pozele de la lansări sau impresiile din recenziile la carte.

Pentru că acum vreau doar să vă învit, pe cei care sunteți în Londra sâmbătă 10 noiembrie, la o lansare a romanului „Spulberatic”.

Evenimentul este organizat de Autograph Romania și de doamna Floria Teleman, cărora le mulțumesc din suflet.

Atașez comunicatul de pe pagina Autograph Romania:

**
Autograph Romania si Editura Polirom vă invită
Sâmbătă, 10 Noiembrie , între orele 18-20, la întâlnirea cu scriitoarea Anca Vieru şi cărţile sale, Felii de lămâie şi Spulberatic. 
Intâlnirea are loc în sala de conferinţe a Centrului St.Mary Abbots, Str. Vicarage Gate, Kensington, Londra, W8 4HN. 
Locaţia este uşor accesibilă cu mijloacele de transport public (staţiile de metrou High Street Kensington sau Nothing Hill Gate. 
Autobuze: 27, 28, 52, 70, 328,452, staţia Kensington Church Street/Holland Street ).
La întâlnirea cu scriitoarea Anca Vieru vom avea alături pe Alina Covaci Coroeriu, eseist, muzic and art curator, care ne va împărtăşi impresiile sale despre cartea a cărei lansare la Londra prilejuieşte întâlnirea noastră, romanul Spulberatic. 
Moderatorul evenimentului este Floria Teleman. 
Romanul Spulberatic a apărut anul acesta la Editura Polirom şi este bine primită de cititori. 
Autograph Romania vă propune o nouă întâlnire interactivă, dinamică şi atractivă. 

***
Anca Vieru s-a născut și locuiește în București, însă orașul ei de suflet este Brașovul, unde și-a petrecut vacanțele la bunici. I-au plăcut matematica și lectura, așa că a absolvit politehnica și mai târziu a continuat cu un master în comunicare. A lucrat în proiectare și cercetare, a tânjit după informatică, dar a renunțat la ele pentru științele umaniste. Este căsătorită și are o fiică.
A publicat în volumele colective Moș Crăciun & co. (Editura Art, 2013) și Ficțiuni reale (Editura Humanitas, 2013), proiect colectiv inițiat de Florin Piersic jr. În anul 2015 i-a apărut la Editura Polirom volumul de proză scurtă Felii de lămâie, nominalizat la premiile revistei Observator cultural, volum re-editat în 2018 în colecția Top10+, iar in primăvara lui 2018 a publicat, tot la Editura Polirom, romanul Spulberatic.

Despre scrisul ei, Anca Vieru mărturiseşte: „N-a existat un moment clar în care să zic: „vreau să scriu”, au existat însă multe lucruri, mărunte sau nu, care m-au condus pe drumul ăsta. Cărți care m-au marcat, alte cărți care m-au făcut să visez cu ochii deschiși, întâlniri cu anumiți oameni, întrebări, gânduri. Toate astea s-au cristalizat și atunci am început să scriu.
Uneori însă, mai în glumă, mai în serios, spun că m-am apucat de scris pentru că prietenele mele erau atât de vorbărețe încât scrisul a fost singura cale de a mă face auzită.”

În paginile Revistei Unica citim despre Felii de lămâie :
„Vă recomandăm volumul de debut al Ancăi Vieru, o colecție de povestiri dulci-acrișoare debordând de umor, ironie, dar și o înțelegere caldă a micilor detalii care pot schimba cursul unei vieți. Personajele sale sunt tineri căsătoriți și cupluri blazate, adolescente confuze și vecine curioase, corporatiști, oameni ai străzii și chiar o clasă de elevi care a pierdut un... ochi de iepure!”

Ana Barton, despre Spulberatic
„Era să spun că-i cartea Ancăi Vieru, dar nu este, e cartea mea, ea doar a scris-o. Pot însă spune că m-aș bucura să o citească orice om de peste 14 ani, deși cred că ar putea cu plăcere să o citească și mulți tineri de 12 ani. E una dintre acele cărți care ar fi extraordinar de bine dacă ar ajunge și în programa de liceu. Încerc să fac portretul omului care n-ar iubi această carte, dar nu reușesc. Cred că nu există.”

***

Cărţile Spulberatic şi Felii de lămâie vor putea fi achiziţionate în timpul evenimentului. 
Sesiunea de autografe si socializare va avea loc într-o atmosferă relaxată şi interactivă, veţi putea face fotografii şi vi se va oferi un pahar de Prosecco. 

Intrarea este liberă. 

Autograph Romania vă aşteaptă cu drag.

***

Și eu vă aștept, bineînțeles :)

Cartea poate fi cumpărată și de pe site-ul Polirom aici, pe elefant.ro aici sau pe libris.ro aici



AV - octombrie 2018



duminică, 6 mai 2018

Romanul „Spulberatic” este în librării

Gata, în sfârșit a apărut, deocamdată doar varianta pe hârtie care este în librării sau poate fi comandată pe site-ul Editurii Polirom aici, pe Libris aici, pe elefant.ro aici



Și o fotografie trimisă de Librăria Humanitas Magheru.



O să mai adaug un „teaser” din interviul (poate fi citit aici) pe care mi l-a luat Florina Pîrjol pentru site-ul bookaholic:

Ce i-aș spune unui cititor imaginar: „Deschide cartea la prima pagină. Acolo vei încerca, împreună cu Anda, să lămurești asemănarea unei statui subacvatice cu un bărbat necunoscut încă de tine, dar cunoscut și, poate, iubit de ea cu ani în urmă. Dacă vei deschide apoi cartea la întâmplare, vei găsi, la fel ca elevele Gina și Ania, un jurnal cu o poveste neterminată. Vei încerca poate, la fel ca ele, să-i afli finalul. Dar mai ales să-i cunoști autorul. Și te vei mira să descoperi că enigmaticul jurnal, rămas ani de zile într-un sertar, ajunge în mâinile unui sculptor care pleacă spre o nouă aventură subacvatică.
O carte despre urmele pe care le lasă iubirea, despre memorie și despre absență”.
Și aici găsiți un fragment apărut în Suplimentul de Cultură.
Spulberatic vă așteaptă!

AV mai 2018

marți, 17 aprilie 2018

Spulberatic


N-am mai postat de cam mult timp, așa că acum o să încerc să recuperez măcar cu o fotografie: coperta romanului care va apărea cât de curând, probabil până la sfârșitul lunii.


luni, 30 octombrie 2017

Maroc - Despre ce am văzut în Fez

Am zis că voi veni cu alte poze și povești din experiența mea marocană, dar până acum nu am avut timp.
Și, pentru că mi s-a reproșat pe Facebook că am arătat (și am văzut) doar partea frumoasă, o să pun aici câteva poze din orașul care m-a frustrat cel mai mult, poate și pentru că văzusem imagini și aveam niște așteptări.

O să explic puțin.

Voiam să văd Medina din Fez, adică orașul vechi. Acum trebuie să recunosc că am avut și eu partea mea de vină în această nemulțumire, și anume faptul că nu mi-am pregătit suficient excursia. Am mai spus aici că am fost în Rabat pentru serviciu și deci excursiile le-am făcut doar în weekend, iar pentru Fez am avut doar câteva ore pe care le-am alocat Medinei. Scria peste tot în ghiduri și pe net că Medina din Fez nu poate sau e foarte greu să fie vizitată individual și că ai nevoie de un ghid local, pentru că are peste zece mii de străduțe pietonale pe care te poți pierde foarte ușor.

Așa că am apelat la un ghid local, recomandat de șoferul care ne-a dus acolo, recomandat la rândul lui de cei de la birou. Deci o persoană de încredere. Doar că ghidul nostru din Fez nu a avut chef să ne ducă în zonele turistice și ne-a băgat prin niște hrube și străduțe super-creepy. Asta în sine n-ar fi fost chiar așa de rău, pentru că e bine să ai o viziune realistă asupra locurilor pe care le vizitezi (aici nu discut și despre siguranța personală). Ce nu mi-a plăcut a fost că nu ne-a dus și în locurile importante din Medina din Fez. Și exemplul cel mai frustrant îl reprezintă cea mai veche medersa din Africa (medersa este o școală coranică, care poate fi vizitată și de nemusulmani, spre deosebire de moschei, care nu pot fi vizitate), pe care nu am vizitat-o, și, atunci când l-am întrebat pe ghid, ne-a zis că e închisă și n-are rost să mai mergem până acolo. Când l-am întrebat de ce nu întâlnim deloc turiști mi-a zis că nu e sezon (iarăși o minciună, pentru că colega mea care a fost după mine în Maroc și a ales alt ghid mi-a zis că se lovea la tot pasul de turiști de toate națiile).

O să închei aici cu nemulțumirile și o să pun câteva poze.

Și vreau doar să adaug că, deși am fost nemulțumită că n-am văzut obiective turistice considerate de bază în Fez, știu că ceea ce am văzut este mai aproape de realitate. Nu sunt niște imagini frumoase pentru că nu arată o viață frumoasă.
Și, în plus, am rămas și cu ideea că sunt norocoasă că m-am născut în România (bine, s-a mai estompat de când m-am întors).





 Una din tăbăcăriile din Fez - singurul loc în care am văzut turiști, asta și pentru că pozele sunt luate din clădiri-magazine pentru produse din piele, iar ghizii primesc comision pentru vânzări atunci când clienții lor cumpără de acolo. Nu vreau să comentez despre miros (se folosesc încă metode tradiționale care presupun urină de vacă și excremente de porumbel) pentru care am primit la intrare fire de mentă.



Zona de cumpărături, străduțe nesfârșite din Souk, unde se vindea cam orice. Aici am pozat standurile de condimente.





Alte poze  alese la întâmplare





 



Măgarii sunt singurul mijloc de transport în anumite zone ale Medinei





 Cel cu bluză albastră, care apare în câteva poze, este ghidul.