„Felii de lămâie” re-editată în colecția Top 10+ de la Editura Polirom

Pentru că am făcut o pauză atât de mare pe blog, am constatat că am mult de recuperat. Și abia acum mi-am dat seama că n-am spus nimic de re-editarea volumului meu de debut, „Felii de lămâie”, în ediție de buzunar în colecția Top 10+ de la Editura Polirom. Asta chiar a fost o mare bucurie. 

Așa arată:

Și se poate cumpăra de pe site-ul Editurii Polirom aici, pe elefant.ro aici sau pe libris.ro aici. Există și variantă eBook, pe aceleași site-uri.

Pentru cei care vor să citească impresii despre carte, le-am adunat aici și aici.

Și o scurtă recenzie găsită pe Facebook, de la pagina „Dragă scriitorule” (nu-l cunosc pe autor sau autoare, dar m-am bucurat s-o găsesc).

Dragă Anca Vieru,

Cum citeam eu așa povestirile tale, mi-am dat seama de niște chestii:

- se scrie (și, sper, citește) tot mai multă proză scurtă românească. Cel puțin în anul de grație 2017 au văzut lumina o mulțime de volume de felul ăsta, chiar de la autori consacrați altor genuri, iar povestirile tale, apărute în 2015, au fost, am impresia, chiar începutul unei tendințe. Deci e bine.

- chiar dacă sînt scurte, povestioarele tale reușesc să creeze niște microcosmosuri foarte plauzibile, pentru cîteva pagini. Recunosc că n-am procedat cum fac de obicei cu proza scurtă (pauză între povestiri, citit altceva între ele) și le-am citit la rînd, una după alta, în vreo 3 sesiuni. Chiar dacă sînt foarte diferite între ele, observ o predilecție pentru niște subiecte și tipologii de personaje (viața corporatistă angrenată în realitatea secolului 21, cu deadline-uri, meetinguri și online, dar și universul domestic, „casa scării”, vecinetul atotștiutor și un strop de alienare - vechi colegi și prieteni ajunși prin alte locuri, de preferință Canada cea plină de posibilități).

- îți ies bine de tot povestirile ciudățele (iartă-mă, nu le rețin titlurile!), cum ar fi cea cu doamna de la semafor care citește gîndurile celorlați trecători sau cea cu apartamentul blestemat, ca să nu mai zic că cea cu turista daneză putea aluneca liniștit, și probabil cu succes, pe o pantă thriller, și probabil mi-ar fi plăcut detaliul ăsta.

- dacă zici că-i musai, atunci află că povestirea mea preferată e (cred) „Pașaportul de pe pian”, iar personajul favorit, indubitabil, Tanța Călărașu!

Spor la scris!

L.

AV-octombrie 2018