luni, 25 mai 2015

L'esprit de l'escalier (sau primul meu Bookfest ca autor)

S-a încheiat Bookfestul și am mai clădit două turnulețe de cărți care așteaptă să fie citite, s-a încheiat și lansarea „Feliilor de lămâie”, așa că e momentul să pun câteva poze și să zic cum a fost.

Nu știu cum a părut celor de față, pentru mine a fost emoționant, cu un Florin Iaru plin de vervă (o să-l vedeți în prima dintre înregistrările de mai jos), cu Luminița Corneanu căreia îi așteptam cuvintele cu îngrijorare (și din păcate doar puțin din ceea ce a zis se poate asculta pe a doua înregistrare, cred că Adrian tocmai luase o mică pauză), cu prima mea întâlnire cu Lucian Dan Teodorovici, pe care-l știam doar de la telefon și pe care abia așteptam să-l cunosc.

Cât despre speech-ul meu (tot în înregistrarea a doua), este o ilustrare perfectă a ceea ce francezii numesc „l'esprit de l'escalier”, când se referă la cuvintele și replicile alea grozave care-ți vin în minte după ce ai plecat, ai închis ușa și cobori pe scări. Fiindcă eu îmi închipuisem că voi scăpa doar citind câteva pagini din carte, dar n-a fost așa și, în vârtejul ăla de emoții, a trebuit să improvizez în funcție de ce au spus cei dinaintea mea. Și abia pe urmă mi-am dat seama câte lucruri aș mai fi vrut să spun sau măcar să le spun mai frumos.



Și o poză cu câștigătoarea lămâiului


 Aici sunt cele două înregistrări (făcute cu telefonul pe lung, deci scuzați calitatea).





În încheiere țin să le mulțumesc invitaților, Luminița Corneanu, Florin Iaru și Lucian Dan Teodorovici, care au vorbit atât de frumos despre carte, încât m-ar fi convins și pe mine J

Și bineînțeles, organizatoarelor, Ana-Maria Tăbârcă și Claudia Fitcoschi, pe care am reușit în sfârșit să le cunosc.

Și încă o poză, tot pe post de mulțumire ;)



(AV - mai 2015)

7 comentarii:

  1. Ma bucur ca ai pus filmuletele, foarte reusita lansarea, mi-ati placut toti vorbitorii. Bravo. Postez ca anonim pt ca nu m-am prins ce altceva pot sa fac. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte reușită lansarea, felicitările mele!
    Am reușit, între timp, să-mi procur volumul dumneavoastră și să-l citesc pe îndelete. E o încântare! Sper să aibă și succes de public, eu unul sunt convins că cititorii români sunt exigenți și foarte mulți, doar tabloidele își închipuie că pot vinde la nesfârșit tembelismele lor cu titluri compuse din trei cuvinte și zece semne de exclamare. Există, sunt convins, pe piața românească, un public numeros, avid de literatură de calitate. Sunt curios la ce cifre de vânzări va ajunge „Felii de lămâie”. Eu estimez ceva în jur de 300,000 (trei-sute-de-mii) de exemplare până la sfârșitul anului.
    Încă o dată, felicitările mele! Și:
    Multă sănătate și tenacitate!
    T. Stemate

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnule Stemate, mă bucur mult că v-a plăcut cartea. Cât despre cifra de vânzări pe care ați menționat-o, cred că nici în visele cele mai îndrăznețe nu va fi ajunsă, din păcate piața de carte în România este modestă.
    Dar fiecare cititor care îmi dă un feedback pozitiv mă bucură mult :)
    Vă urez un weekend frumos!
    Anca Vieru

    RăspundețiȘtergere
  4. Piața de carte din România, pentru autori români, este modestă pentru că autorii români sunt modești, ori prea „artistici” (aceia, puțini, care scriu pentru ei înșiși, ceea ce e un non-sens). Se vând foarte bine traducerile din autori americani, e drept, consacrați, dar nimeni nu se-ntreabă de ce acei autori sunt „consacrați”, sau ce fac ei de ajung să fie „consacrați”. Dețin cumva vreo baghetă magică, apelează la vrăjitoarele din bayou, se roagă la Candyman? Nicidecum. Oamenii își fac, pur și simplu, cinstit meseria, cu un respect deosebit față de propria muncă și față de propriii cititori, care pot fi orice, numai proști --- nu. Mulți dintre scriitorii noștri se comportă de parcă publicul lor țintă ar fi o adunătură de tembeli, care nici nu merită vreo operă coerentă, ci o însăilare de „solilocvii savante”, presărate cu „maxime” hip-hop sau umplute, în silă, cu exprimări obscene. Alții, pur și simplu, nu știu să scrie, deși se dau „profesori”. Ați avut chiar și dumneavoastră un astfel de îndrumător, nu dau nume, persoană importantă.... pe care eu m-am străduit să-l citesc, dar n-am reușit să trec de pasajul în care-mi descria, cu nonșalanță, un personaj de-al său smulgându-și, așa, de plictiseală, O SPRÂNCEANĂ!!! Cred că vrusese să zică „o geană”, dar chiar faptul că și-a publicat enormitatea fără să o vadă îmi spune cât de serios își tratează un astfel de scriitor propria muncă. Și-atunci firește că refuz să-l mai cumpăr, că nici eu și nici celelalte sute de mii de potențiali cititori nu ne putem lăsa inteligența insultată la nesfârșit. Asemenea „scriitori” merg pe vechiul și păgubosul principiu: „dacă nu-ți place, fă tu mai bine”. Nu mă interesează, pe mine, ca cititor, să-ți scriu cartea, eu vreau s-o citesc și să mă delectez, dar, dacă n-am cu ce mă delecta, pot să mă-ntorc la scriitorii americani. Dacă un autor nu-mi poate descrie, în câteva cuvinte, un gest simplu (o strângere de mână, ciocnitul paharelor, un joc de șotron sau smulgerea unei gene și aruncarea ei în vânt...) ăla nu e scriitor adevărat pentru mine, ci un poltron care vrea să-și epateze cunoștințele sau amicele extaziate. Eu, ca cititor, nu vreau să-i fiu nici cunoștință, nici amică extaziată.
    ...Dar cu dumneavoastră lucrurile stau puțin altfel, și anume în punctele esențiale: scriitura dumneavoastră e directă, precisă și adevărată. Nu o spun numai eu, am discutat cu mai multe persoane, în a căror lectură am avut întotdeauna încredere, care mi-au confirmat toate „bănuielile”. Și cu toții au fost de acord că „Felii de lămâie” poate și trebuie să fie un best-seller pe piața românească. Este o carte valoroasă, îi trebuie doar un marketing adecvat. Eu simt un aer de schimbare real în societatea românească, începe și la noi să se facă o politică apropiată de normal, mitocăniile mediatizate încep să-și piardă din actualitate și interes, se simte nevoia promovării valorilor. Cred că prima mare valoare promovată intens va fi „Felii de lămâie”. Succesul acestei cărți îmi va confirma buna părere pe care-am avut-o întotdeauna despre poporul român, care nu e cel văzut de „Click” și „Cancan” („Suntem un popor de curve și bețivi”) sau de „Cațavencii” („Suntem un popor de veseli tâmpiți”).
    Admit că am fost puțin luat de val, dar păstrez cifra: rămân convins că „Felii de lămâie” se va vinde în cel puțin 300,000 de exemplare într-un an. Pot să vă propun și un pariu: dacă, până la 01,06,2016 veți vinde mai puțin de 300,000 de exemplare, vă invit într-un concediu, cu familia, aici. Dacă se îndeplinesc previziunile mele și veți vinde peste 300,000, mă invitați la o bere rece și-o ciorbă de burtă fierbinte pe o terasă bucureșteană. Vă prindeți?
    Încă o dată, felicitările mele și:
    Multă sănătate și tenacitate!
    T. Stemate

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Stemate, mă bucură aprecierile dumneavoastră. Cât despre pariu, e formulat în așa fel că nu aveți șanse. Deloc. Nu știu dacă există vreun scriitor român care să vândă atâtea exemplare dintr-o carte într-un an. Și se pot număra pe degete cei care au vândut toată viața atâtea. E un adevăr pe care l-am știut de când am început să scriu, însă, atâta timp cât primesc feedback ca cel de la dumneavoastră, sunt cu adevărat bucuroasă.
      Ca să mă întorc la pariu, bineînțeles că nu pot să-l accept știind de la început (din păcate) rezultatul. Partea cu Bucureștiul poate rămâne valabilă însă, chiar și fără pariu :)

      Ștergere
  5. Nici eu nu cred că există vreun scriitor român care să vândă atât, deși urmăresc ce se publică în România destul de atent. Poate Mircea Cărtărescu sau Lucian Boia să vândă câteva zeci de mii de exemplare într-un an, dar dumnealor sunt cazuri speciale... Însă există un autor român foarte bun, serios, profesionist, care, chiar dacă debutant, va vinde cel puțin 300,000 de exemplare într-un an. Se numește Anca Vieru și are un singur defect: nu-și dă seama încă de valoarea reală a propriei cărți.
    Stimată doamnă, cartea dumneavoastră este așteptată din 1989. Știți de ce? Nu, nu pentru că atunci am scăpat de mizeria aia de sistem perfid și ipocrit, ci dintr-un motiv mult mai simplu: în 1989 a apărut ultima carte de proză veritabilă în literatura română, lucru ignorat sau uitat de multă lume astăzi, din păcate. Cartea, o farsă literară demnă de farsele cinematografice colosale făcute de Andy Kaufman, descria un dans al cocoșului în bătaia puștii, o tânguire de mior sau niște teribile crizanteme care se-ncăpățânau să crească în tundră. V-o amintiți, nu mă îndoiesc: Mircea Nedelciu, „Și ieri va fi o zi”. De atunci, nu prea văd ce proză autentică s-a mai publicat la noi, deși m-am străduit să găsesc ceva valabil. Poate „Muzici și faze”, o carte cinstită, dar cam atât, sau amintirile postume ale lui Titus Popovici, interesante mai degrabă pentru informațiile de la unul dinăuntrul sistemului, decât ca literatură. Nu discut despre literatura carcerală, care au alte „bătăi” decât valoarea artistică propriu-zisă (”Jurnalul fericirii” e o minunată excepție, dar a fost scris înainte de 1989). Citesc destul de mult din tot ce găsesc online și, deși sunt mulți autori tineri care au subiecte interesante, nu știu ce le lipsește ca să și scrie într-un mod interesant. Cred că le lipsește umilința față de propriile texte, „cad” pe un subiect bun și sunt cu toții atât de încântați de el, încât hotărăsc subit: „Pac! La Răsboiu!”

    RăspundețiȘtergere
  6. Scuze, comentariul mi-a fost oarecum „săltat” din față, așa că am preferat să-l trimit cum era, v-am mărturisit deja că sunt un handicapat tehnologic...
    Oricum, n-am s-o mai lungesc: eu rămân convins că, dacă editura își dă seama de potențialul de vandabilitate al „Feliilor de lămâie”, o carte așteptată de toți cititorii români, repet, din 1989, și editura vrea să dea, în sfârșit, lovitura cu un autor român, atunci va face toate demersurile ca să „vă vândă”. În condițiile astea, sigur veți atinge cifra de care vorbeam. Și nu voi fi eu cel care să se bată cu pumnul în piept: „Vedeți? Am avut dreptate!”, pentru că nu eu voi avea dreptate, ci cartea dumneavoastră și cititorul român.
    Cât privește pariul, desigur că îl retrag, exact din motivele pentru care dumneavoastră nu-l puteți accepta: la rândul meu, și eu consider că voi câștiga la sigur, deci nu e un pariu corect. Toate cele bune, și:
    Multă sănătate și tenacitate!
    T.Stemate

    RăspundețiȘtergere