sâmbătă, 21 februarie 2015

Cum a fost la lansarea „Feliilor de lămâie”

Gata, a trecut și lansarea, a fost frumos, lume multă, s-au cumpărat toate cărțile din librărie, au mai adus 25 de exemplare de la altă librărie, care s-au vândut și ele. În total peste o sută, așa am înțeles.


Deci: joi 19 februarie, la ora 19:00 la Librăria Humanitas Kretzulescu. Invitați au fost Florin Iaru și Marius Chivu, care au prezentat cartea, au lăudat-o, cred că m-au lăudat și pe mine, deși n-aș putea să reproduc niciun cuvânt, eram cam zăpăcită și din păcate nu ne-am gândit dinainte să înregistrăm, așa că am doar frânturi nerelevante filmate pe fugă cu telefonul.

Și abia acum mi-am dat seama că pentru mine lansarea de carte fusese un fel de fantasmă în perioada în care așteptam răspunsul editurii la manuscrisul „Feliilor de lămâie”, perioadă în care pendulam între un pesimism răbdător și un optimism visător. Zic visător, fiindcă fantazam direct la lansarea cărții, dar, în loc să mă gândesc la cartea în sine, la povestiri și personaje, eu îmi închipuiam cum voi aduce la lansare o lădiță cu lămâi și fiecare cumpărător va primi și o lămâie. Sau cum o să mă îmbrac cu o rochie galbenă, deși în realitate n-aș purta în veci așa ceva, fiindcă aș arăta exact ca o lămâie stoarsă.

Mai târziu, după ce am primit răspunsul de la editură și am ales și coperta, am continuat să fantazez, gândindu-mă cum o să port niște ghete galbene la lansare sau un colier din coji de lămâi. Din fericire (presupun) nu mi-au ieșit în cale nici ghetele galbene și nici colierul zgâriecios. Iar lădița cu lămâi a rămas în stadiul de proiect, doar în ultima zi mi-am mai amintit de ea și am scos din frigider unica lămâie, cu gândul s-o iau cu mine și s-o dau primului cumpărător al cărții. Arăta însă cam prăpădită și am lăsat-o acasă.

Până la urmă toată aiureala asta galbenă, cu invitații, Facebook și e-mailuri, m-a făcut să uit puțin de emoții. Așa că ce mai, a fost foarte frumos.

O să pun câteva poze, deocamdată nu le am pe toate. Am ales mai mult din cele făcute de Simina și Rev de Pov, erau cele mai reușite.






Și în încheiere vreau să mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine la lansare (pe unii i-am văzut abia în poze, îmi cer scuze că n-am apucat să vorbesc cu fiecare); persoanelor dragi care n-au putut veni, dar au fost alături de mine cu gândul, am simțit fiecare gând în parte; în mod special lui Florin Iaru și Marius Chivu, care m-au învățat, susținut și încurajat mereu; celor de la editură care au avut încredere să-mi publice cartea (în mod deosebit lui Lucian Dan Teodorovici, care este și cel care mi-a dat vestea); întregii echipe de la Polirom care a transformat manuscrisul într-o carte de pus pe raft (nu știu numele fiecăruia, doar numele celor cu care am corespondat pe e-mail: Ema Stoleriu, Carmen Parii, Adrian Botez); celor de la promovare, care ajută cartea să plece din rafturile librăriilor spre rafturile din (sper eu) multe, multe case (Ana-Maria Tăbârcă și Claudia Fitcoschi); celor de la librăria Humanitas Kretzulescu pentru amabilitate și ajutor la lansare. 

Mulțumesc tuturor :)

PS 1: Și o mulțumire specială redactorului Adrian Botez și lui Puiu B.,  fără de care povestirea „Ca la șah” ar fi apărut cu o greșeală de calcul :) Adrian Botez a depistat greșeala, a urmat un brainstorming disperat și, cu aportul hotărâtor al lui Puiu, am găsit în ultima clipă varianta corectă.

PS 2: Am vrut să încarc un filmuleț de la lansare în care citeam din „Tanța recită Luceafărul”, dar din păcate e prea mare pentru blogspot, așa că l-am încărcat pe Youtube și-l voi pune pe blog într-o postare separată :)

PS 3: Cartea nu are o dedicație, dar dacă ar fi avut, ar fi fost doar atât: „lui A.” Știe el.


(AV)

2 comentarii:

  1. :) Abia acum urmează greul. Ai traista goală. Stai să vezi disperare!

    RăspundețiȘtergere