Imagini din Sulina

În ultimii ani ne-am propus să mergem în deltă, dar tot mereu a intervenit ceva, așa că abia acum am ajuns pentru câteva zile. Și nu oriunde, ci la Sulina, orașul „soarelui-răsare”.

Cel mai estic oraș al României ne-a primit cu un septembrie blând, cu apusuri de culoarea mierii (răsărituri n-am văzut, că nu ne-am sculat așa devreme), cu plaje aproape goale și o melancolie de urbe părăsită, care a apucat și vremuri mai bune.

N-o să vorbesc despre oraș, a făcut-o de curând Dilema Veche aici și a făcut-o atât de bine că m-a convins și, până să mă dumiresc, eram suită pe nava rapidă și uitasem de furtuna de anul trecut de pe lacul Golovița spre Portița. Așa că o să pun câteva imagini. Fiindcă am fotografiat nuferi și păsări, apusuri și vapoare, faruri și pescari. Și m-am întors cu dorința de a citi „Europolis”, a lui Jean Bart, ca să văd cum era viața în Sulina acum o sută de ani, când avea de aproape zece ori mai mulți locuitori decât cele câteva mii rămase acum.

În dreapta sus este un far mai nou, unde s-au făcut filmări la „Toate pânzele sus”. Cel de jos este vechiul far din Sulina, construit la începutul secolului XIX, ajuns acum, din cauza aluviunilor aduse de mare și de Dunăre, în mijlocul orașului, la peste doi kilometri de coastă.

Apus de soare pe Dunăre

Nuferi galbeni

Bărci cu pescari

Pelicani pe lacul Lumina 

Egreta mică cu picioare galbene (preferata noastră)

Bâtlan

Stârc cenușiu în zbor

Cormoran odihnindu-se

Stol de cormorani pe golful Musura

Și eu în fața pensiunii Jean Bart :)

AV - septembrie 2014