tag:blogger.com,1999:blog-2193488747374901162.post6934784652952147665..comments2022-05-16T17:52:51.408+03:00Comments on Anca Vieru: Interviul meu din „Suplimentul de cultură”Anca Vieruhttp://www.blogger.com/profile/13651775421234627448noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-2193488747374901162.post-67789289915632060762015-04-10T18:36:05.181+03:002015-04-10T18:36:05.181+03:00Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase :)Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase :)Anca Vieruhttps://www.blogger.com/profile/13651775421234627448noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2193488747374901162.post-26784923725090071612015-04-09T17:50:58.226+03:002015-04-09T17:50:58.226+03:00Echilibrat și miezos interviu, dacă a fost redat î...Echilibrat și miezos interviu, dacă a fost redat în ritmul vorbirii, înseamnă că vorbiți cum scrieți; pentru mine, asta e marca unui scriitor adevărat. Fraza cu citatul aproximativ din Mondiano a fost o cochetărie, eu unul n-am mai citit de foarte mult timp un interviu al unui scriitor care să-mi arate cât de precis știe ce face, poate de prin anii `90, la Nedelciu (știți că e etalonul meu de scriitor adevărat în literatura noastră, nu pot să mă abțin...) Nu există o vârstă pentru a debuta, eu chiar cred că generația noastră, a „decrețeilor”, nu avea niciun motiv să se grăbească să publice, n-are importanță ce, am fost mult prea prinși între două sisteme (poate trei) ca să avem pretenții de dumiriri epocale la douăzeci de ani; mărturisesc spăsit că eu nu m-am dumirit nici acum prea bine ce s-a petrecut cu noi în ultimii 25 de ani, dar e vorba doar de o experiență personală... Oricum, și acum, când văd, pe la diverse concursuri de debut specificația absurdă: „Pentru autori care nu au împlinit vârsta de 30 de ani”, mă apucă râsul. Nu știu ce-și închipuie respectivii redactori-organizatori că vor descoperi, niște genii din stirpea lui Eminescu, ori niște copii-minune gen Labiș? Pe lângă asta, de ce o operă (de debut sau nu) ar trebui să fie valorificată prin prisma vârstei fragede, tot nu pricep în ruptul capului. Îmi aduce aminte, oarecum, de scena în care Koroviev, Behemot și Azazelo vor să intre să bea o bere în restaurantul scriitorilor din Moscova, dar sunt opriți de portar, pe motiv că nu aveau legitimație de scriitor; Behemot replică invocând scuza că, fără doar și poate, nici Dostoievski n-avusese legitimație la vremea lui și, cu siguranță, nici Gogol sau ceilalți mari autori ruși... În fața intransigenței portarului, Koroviev vine cu argumentul suprem: se descoperă și-l întreabă pe cerberul sovietic: „De unde știi dumneata ce capodopere nemuritoare se găsesc în acest cap? Sau în acesta?” și cu un gest indică țeasta lui Behemot, acoperită cu un păr scurt și pufos ce aducea foarte mult cu blana de pisică... Am citat din memorie, sper că n-am deviat prea mult de la text... dar cam despre asta e vorba.<br />Părerea mea este că nu ați debutat târziu. Și că sunteți făcută pentru asta. Jobul care asigură banii de coșniță poate fi oricare, pentru un artist adevărat (știm cu toții povestea lui Yves Tanguy și-a tramvaiului lui) și, într-un fel, eu cred că, mai ales în cazul scriitorilor români, slujba de toate zilele nici n-ar trebui să aibă vreo legătură cu lumea artistică, din același motiv ca și dumneavoastră... Cred, în final, că ați debutat când trebuia și, mai ales, foarte bine. Tot ce vă doresc este să continuați.<br />V-am citit interviul cu un play-list Chavela Vargas pe fundal; mi-a rămas în cap refrenul „Ojala que te vaya bonito”. Și:<br />Multă sănătate și tenacitate! (Pe lângă mulțumiri, le uitasem!) T.S.Anonymousnoreply@blogger.com