tag:blogger.com,1999:blog-2193488747374901162.post3810815155212144865..comments2022-05-16T17:52:51.408+03:00Comments on Anca Vieru: NumeleAnca Vieruhttp://www.blogger.com/profile/13651775421234627448noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-2193488747374901162.post-13635627889566056092015-04-20T20:50:16.325+03:002015-04-20T20:50:16.325+03:00Domnule Stemate, mă bucur că ați rezonat cu Marty ...Domnule Stemate, mă bucur că ați rezonat cu Marty al meu. Și mulțumesc de trecerea pe aici.<br />O seară frumoasă!<br /><br />Anca vieruAnca Vieruhttps://www.blogger.com/profile/13651775421234627448noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2193488747374901162.post-29983344935187412912015-04-19T05:33:11.231+03:002015-04-19T05:33:11.231+03:00Am citit în interviul dumneavoastră că suferiți at...Am citit în interviul dumneavoastră că suferiți atunci când cineva spune despre Martin Cordelius că e un prost, și aveți dreptate: Martin e doar un om de treabă care s-a hotărât, spre sfârșitul vieții, să scape de un balast de care nu avusese curaj, înainte, să se debaraseze. E ca și cum ar vrea să facă puțină ordine, înainte de... și s-a gândit că n-ar fi rău să-nceapă cu numele care-i făcuse atâtea necazuri. Dar mai important, pentru mine, e faptul că Martin Cordelius e viu, se mișcă, gândește, rememorează „o viață de om, așa cum a fost” ca o PERSOANĂ REALĂ (deși eu cred că ideea de la care a pornit povestirea a fost vechiul banc cu Gheorghe C---T care-și schimbă numele în Vasile C---T, și chiar dacă e așa, iarăși n-are nicio importanță, iată că și pornind de la bancuri tâmpite un autor adevărat poate face literatură!) Și, altă chestie importantă, pentru mine: faptul că suferiți pentru personajele dumneavoastră înseamnă că le simțiți reale, pentru că așa sunt, fiecare dintre ele fiind o parte din sufletul autorului. Balzac era foarte vesel când scria un pasaj în care un personaj de-al lui „dădea lovitura” în societate, dar se făcea ursuz când se vedea nevoit să mai bage la închisoare câte unul din mulții lui ticăloși... Nu mai țin minte în care din romanele sale merge chiar mai departe: după ce nemernicul principal e lovit de nenorocire (fiul îi moare strivit sub o birjă) Balzac îi îndreaptă ortografia, până atunci dezastruoasă, astfel încât confesiunea finală a ticălosului e redată într-o franceză impecabilă. ( Era în „Ursule Mirouet”, ticălosul era poștașul Minoret, acum mi-am amintit. „Ursule Mirouet” apare și în capodopera lui Dai Sijie „Balzac și micuța croitoreasă chinezoaică”, un roman - și un film - de un comic profund dement!)<br />Iar ideea de a rememora viața unui om pornind de la o simplă cerere mi se pare un truc de scriitor cu „cojones” mai solide decât ale lui Hemingway: tehnica flash-back-ului a fost atât de tocită în ultimul secol (de foarte mulți indivizi al căror singur păcat a fost că au reușit să treacă de faza cu bastonașele și cârceii...) încât era ușor s-o dați în bară. N-ați dat-o, chiar aș zice, în buna tradiție a lui Domozină și Ilie Dobre, că „a ieșit un gol de toată frumusețea”. Mulțumesc, și:<br />Multă sănătate și tenacitate!<br />P.S.: Vă rog să-mi treceți cu vederea exprimările microbistice, azi n-am avut chef de nimic, așa că am stat cu prietenii în cafenea și m-am uitat la trei meciuri, unul după altul... Dar știți ce vorbă mare a spus cândva un mare fotbalist, ce definiție a putut să dea golului? E vorba de Rudi Wetzer, căpitanul Naționalei în anii `20-30, și a definit așa golul: „capodopera imediată”. În opoziție cu capodoperele chinuite, muncite, trudite cu sudoare, renunțări și sânge, ale savanților sau artiștilor. Mie mi s-a părut dintotdeauna o exprimare senzațională, chiar mai senzațională decât orice gol fabulos! Anonymousnoreply@blogger.com