luni, 12 ianuarie 2015

Nevroze: Poșta Română

              Am stat 40 de minute la poștă ca să trimit un plic. Când am intrat mai erau 20 de minute până la închidere, cel puțin 10 persoane la coadă și un singur ghișeu deschis. 
              Lumea se vânzolea cu formulare de la masă la ghișeu și înapoi, un tip îmbrăcat într-o canadiană plină de inscripții zicea că nu știe să scrie și se ruga de lumea de la coadă să-l ajute. În fața mea o pensionară voia doar să plătească o factură, o alta voia să cumpere timbre fiscale. A aflat după jumătate de oră că nu au (și că angajatele nu au voie să pună afiș că nu au). În spatele meu doi băieți (ultimii primiți în oficiul poștal) tot completau la un formular ca să trimită bani cuiva la penitenciar.
              Pe una din mese cineva uitase o radiografie. Sau poate nu-i mai trebuia, probabil i se sudase osul de atâta așteptare.