vineri, 8 februarie 2013

Ca la șah


            Eram în vacanța dinainte de clasa a treia când Ionuț, un băiat din vecini, m-a întrebat:
- Ştii că bunicul tău are o iubită?
- Fugi de-aici!
I-am tras un ghiont, dar el a continuat:
- Dacă-ţi spun… Am şi văzut-o.
- Ești un prost, bunicii nu au iubite.
- Ce știi tu?
M-a privit cu dispreț de la înălțimea celor trei ani și cinci centimentri în plus și a plecat la jocul de tenis cu piciorul la care fetele nu erau admise.
Pe atunci îmi petreceam toate vacanțele în orașul de pe dealuri, colindând cu bunicul străduțele, piețele, dar mai ales pajiștile și pădurile din împrejurimi, adunând flori, ascultând păsările și inventând povești despre oamenii pe care-i întâlneam. Pe bunica nu mi-o aminteam, murise demult.
Aș fi vrut să-i arăt lui Ionuț că n-are dreptate, dar nu știam cum. El era de părere că nu trebuie să-l întreb direct, bunicii nu povestesc nepoatelor despre iubite. Așa că ne-am hotărât să aflăm singuri și am petrecut următoarea săptămână pe urmele bunicului, însă n-am văzut nimic în afara obișnuitelor drumuri la piață, la farmacie sau a întâlnirilor cu vechi prieteni.
Într-o după-amiază, când citeam în camera mea, am auzit voci în sufragerie. M-am dus tiptil la ușă și am ascultat, dar nu era decât Dudu, fratele bunicului. Discuțiile lor mă plictiseau teribil, povești interminabile despre via din Vrancea care le fusese luată prin anii '50, nu mă lămurisem de cine și nu prea mă interesa, apoi despre drumurile lor la aceeași vie ca să cumpere struguri și să facă vin. Mă pregăteam să plec, un pic dezamăgită, când Dudu l-a întrebat:
- Te-ai mai întâlnit cu…
N-am deslușit ultimul cuvânt.
- Nu, nu mai am timp, acum c-a venit Alina.
Am tresărit când mi-am auzit numele și am ciulit urechile. Însă ei s-au întors la problema viei și au început să calculeze câte kilograme de struguri trebuie să cumpere la toamnă, și din care parte a viei, fiindcă nemernicii ăia – nu mă lămurisem nici cine erau nemernicii – nu știau s-o îngrijească. M-am înapoiat tiptil în camera mea, dar rămăsesem și mai nedumerită.
A doua zi n-am mai răbdat și, fără să țin cont de părerea lui Ionuț, am întrebat:
- Bunicule, e adevărat ce-am auzit, că ai o iubită?